CABINETELE DE LOGOPEDIE ŞI CONSILIERE
    În şcoală există şase cabinete de logopedie şi unul de consiliere psihopedagogică dotate corespunzător.
cabinet logopedie prin care se urmareste corectarea tulburarilor de limbaj Terapie cognitiva care urmareste stimularea si dezvoltarea proceselor cognitive

În cadrul acestor cabinete se desfăşoară următoarele tipuri de activităţi:

Terapia tulburărilor de limbaj – prin care se urmăreşte corectarea tulburărilor de limbaj ( pronunţie, ritm, fluenţă, voce, scris-citit, polimorfe, de dezvoltare a limbajului,), formarea şi dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajelor, stimularea comunicării verbale, formarea abilităţilor de comunicare verbală, activizarea şi îmbogăţirea vocabularului;

Terapie psihomotrică – cuprinde activităţi de dezvoltare psihomotrică generală, activităţi de formare şi exersare a structurilor perceptiv-motrice (schemă corporală, culoare, formă, spaţio-temporale);

Terapie cognitivă care urmăreşte stimularea şi dezvoltarea proceselor cognitive;

Psihodiagnoza vizează stabilirea caracteristicilor şi structurii personalităţii copilului în vederea instruirii, educării, recuperării şi integrării socio-profesionale precum şi selecţia, orientarea , reorientarea şcolară, profesională şi de integrare socială

Consiliere psihopedagogică pentru elevi şi părinţii acestora;

Orientare şcolară şi profesională a elevilor ce urmăreşte cunoaşterea disponibilităţilor personale şi direcţionarea programului de instruire şi educaţie la nivel individual pentru realizarea unui optimum de performanţe în desfăşurarea unei activităţi şcolare şi profesionale.

Terapie educatională complexă si integrală


        Procesul terapeutic in scolile pentru copii cu cerinte educative speciale este structurat in "Terapia educationala complexa si integrata" cuprinzand cinci module: formarea autonomiei personale, stimularea cognitiva, terapia ocupationala, socializarea, ludoterapia.
        Aceste tipuri de terapie, desi pot avea fiecare in parte autonomie functionala proprie, conducand la elaborarea de programe educational-terapeutice distincte, se gasesc intr-o relatie de interdependenta reciproca. Aceasta releva in mod regnant caracterul intermodular (interdisciplinar) fapt ce are implicatii notabile in organizarea si desfasurarea activitatilor educational-terapeutice. Fiecare categorie de terapie este un complex de aciuni terapeutice ce implica o abordare intramodulara intre elementele constitutive.
        "Terapia educationala complexa si integrata" urmareste sa sublinieze si sa demonstreze practic posibilitatea de a valorifica actul educational spre a-si amplifica efectul terapeutic.

        Formarea autonomiei personale si sociale este esentiala fiind constituita pe baza unor structuri de cunostinte, norme, priceperi, deprinderi, abilitati, modalitati de expresie si actiune ce se definesc prin minele diferentiate de reusita corespunzator particularitatilor individuale. Formarea si dezvoltarea autonomiei personale se realizeaza in paralel cu procesul de recuperare si reabilitare psiho-sociala. Dezideratul major al acestui modul este acela de a forma si dezvolta personalitate armonioasa apta de a participa activ la viata in familie, grup profesional si social.
        Personalitatea copilului se formeaza, se dezvolta printr-o permanenta receptie, asimilare si organizare a normelor existente in societate. Copilul invata sa se integreze cucerind pas cu pas lumea complicata si miraculoasa a valorilor umane, sociale, in timp ce fiecare pas il transforma intr-o personalitate si mai complexa si mai cuprinzatoare fata de realitatea valorica sociala.

        Ludoterapia creaza un mediu favorabil manifestarii libere a copilului cu deficiente medii, severe, grave; asigura un climat socio-activ placut stimulativ in cadrul mediului scolar, asigura flexibilitatea activitatilor educationale si de invatare prin joc. Jocul este una din cele mai importante forme de manifestare a copilului. Sub influienta jocului se formeaza , se dezvolta si se restructureaza intreaga activitate psihica a copilului.
        Copii cu deficiente medii, severe, profunde reactioneaza pozitiv la acest tip de activitate si isi pot insusi cunostinte si comportamente elementare cel mai usor din joc.
        Jocul este invatare si terapie recuperatorie; jocul este o forma de terapie care se realizeaza prin metode si procedee educationale in scopul recuperarii deficitului mintal.

        Stimularea cognitiva mizeaza consolidarea, sistematizarea, completarea intr-o maniera deosebita a procesului de predare-invatare a faptelor, informatiilor, deprinderilor. Stimularea cognitiva in mod concret este o reordonare a invatarii initiale.
        Activitatile de stimulare cognitiva vor tine cont de achizitiile elevilor din programul de dimineata si vor avea menirea de a pune copilul sa le exerseze in contexte diferite cat mai familiale.
        Copilul cu deficiente medii, severe trebuie sa atinga un nivel minim de cultura generala, sa dovedeasca minime capacitati de receptare, de intelegere si de comunicare a informatiilor.
        Pentru a adopta o atitudine de autodepasire in plan scolar, elevul deficient mintal este stimulat sa-si insuseasca "cultura instrumentala ( citit- scris, socotit ) ca etapa indispensabila in procesul de patrundere in lumea valorilor de ordin cognitiv, moral, estetic.
        Stimularea cognitiva trebuie sa adauge metode suplimentare sprijinirii dezvoltarii proceselor cunoasterii, elemente de genul spatiu cultural ( national, domeniul literaturii, artelor, geografic ) sau timp istoric, social care sa faciliteze adaptarea copilului cu CES la mediu, diminuindu-i deficienta.

        Terapia ocupationala este parte componenta a programului complex integrativ si de dezvoltare a copiilor cu CES. Prin continutul lor aceste activitati se refera predominant la aria de dezvoltare personala si sociala avand ca scop independenta copilului precum si integrarea lui intr-un mediu in continua schimbare.
        Terapia ocuaptionala cultiva deprinderi si abilitati pentru munca, educa adaptarea si capacitatea de reactie in diferite situatii de munca, cultiva relatii interpersonale pozitive de grup; dezvolta stari afective pozitiv, de liniste reducand starile de tensiune, anxietate, comportament agresiv, elevii sunt pusi in situatii concrete, practice de invatare fiind stimulati in manevrare/manipulare de materiale, obiecte, mentinerea unui climat optim, de stimulare si incredere in posibilitatile proprii in rezolvarea cu succes a unei sarcini.
        Terapia ocupationala este arta de a dirija participarea copilului spre indeplinirea anumitor sarcini, cu scopul de a restabili, sustine si spori performanta, de a usura invatarea unor abilitati si functii esentiale pentru adaptarea la mediul social.

        Socializarea se refera predominant la aria de dezvoltare personala si sociala avand ca scop final independenta copilului si integrarea lui intr-un mediu social in continua schimbare.
        Socializarea pfresupune educarea abilitatilor pentru adaptarea sociala si pregatirea pentru viata; formarea imaginii de sine in stimularea increderii in propria persoana; cultivarea autocontrolului; cunoasterea si respectarea normelor de buna convietuire, a codului bunelor maniere; formarea si exersarea de comportamente in diferite ocazii; exersarea abilitatilor necesare pregatirii pentru viata de familie.
        Educatia copilului cu CES este abordata sub aspectele ei pozitive cu scopul valorificarii optime a tuturor disponibiliattilor psiho-individuale, cat si a particularitatilor si a gradului de deficienta.